Pentru ca implica timp pretios consumat si
nervi tari, incerc sa ma sustrag mereu din ipostaza de a merge la cabinet. Ori
ca e al medicului de familie, ba al vreunui specialist, toata lumea ajunge mai
devreme (ideal ar fi) sau mai tarziu (de evitat) la medic. Si stim cu totii ca
acolo parca se concentreza tot stresul din lume, batrani conectati la prietenul
lor nelipsit – bastonul, copii cu tuse ingrijoratoare si ochi inlacrimati,
tinuti parca in cusca salii de asteptare si terorizati la gandul ca li se va
face cine stie ce.
Ieri
am avut nevoie de o adeverinta de la medicul de familie. Un apartament la
parterul unui bloc comunist, plin de persoane trecute binisor de o varsta si cu
o asistenta plina de importanta. Tot asteptand sa-mi vina randul, am aflat ca
o data cu anii, pe masura ce imbatranim, ne pricopsim si cu tot felul de
surprize nedorite: dureri in locuri de care nici nu stiam, eruptii si tot felul
de alte afectiuni care cer trimitere pe la tot felul de specialisti. Asa ca
n-ar strica sa o luam din timp si sa facem din cand in cand o glicemie, un
control la cardiolog stiind ca romanii sunt premianti la incidenta diabetului
si bolilor de inima.
Ideal
ar fi sa imi fac o programare (alerte medicale) si la alergolog, sa-mi verific si controlez
intolerantele sau alergiile (ca sa stiu daca imi pun in bagajul pentru vacanta
si antihistaminice); sau la dentist pentru detartrajul la 6 luni.
Deci,
desi nu ma incanta, ma asteapta inca o serie de programari si vizite la medici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu